Mijloacele de comunicare abundã în ultimul timp de informatii legate de efectele pe care le-ar putea avea aplicarea unui nou Codex Alimentarius de la 31 decembrie 2009. Pânã sã aflãm ce cuprinde acest "cod al alimentelor" si care vor fi efectele asupra populatiei, trebuie sã stim ce este de fapt Comisia Codex Alimentarius si de ce are ea dreptul sã hotãrascã ce punem pe masã. Comisia Codex Alimentarius este un organism international, interguvernamental, creat sub egida Organizatiei Mondiale pentru Agriculturã si Alimentatie (FAO) si a Organizatiei Mondiale a Sãnãtãtii (OMS) în 1962. Fiecare tarã membrã are un Punct Codex Ali­men­tarius National. În România, acest organism a fost înfiintat prin Legea 215/27 mai 2004, care la articolul 51 precizeazã cã "se înfiinteazã Comitetul Na­tional Codex Alimentarius fãrã persona­litate juridicã", în coordonarea presedintelui Autoritãtii Nationale Sanitar-Veteri­nare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA). În planul de activitate pe 2009-2010 al ANSVSA se specificã faptul cã unul dintre obiectivele autoritãtii este "îmbunãtãtirea contributiei României la activitãtile Codex Alimentarius" si "participarea activã la Subcomitetele Codex Alimentarius si Comisia Codex Alimentarius si alte evenimente organizate la nivel Codex/FAO". Pe lângã România, la Codex Alimenta­rius au mai aderat alte 165 de tãri, ai cãror reprezentanti se întâlnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmãtoarea întâlnire are loc în 2010, la Roma. În acest mo­ment, Comisia functioneazã dupã un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru aceastã perioadã sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activi­tãtilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare le­gislative pentru întregul lant alimentar. RECOMANDÃRI Codex Alimentarius cuprinde normele pentru toate produsele alimentare procesate, semiprocesate sau neprocesate destinate a fi vândute consumatorilor. Acestea se traduc prin dispozitii privind factorii esentiali ai compozitiei si calitãtii alimentelor, dispozitii privind igiena alimentarã, norme privind regimul reziduurilor de pesticide si alti contaminanti din alimente, aditivii si adjuvantii alimentari, etichetarea si prezentarea alimentelor pe piatã si metode de esantionare si analizã a alimentelor. Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cer­ce­tãri Alimentare, precizeazã cã o tarã membrã a Comisiei Codex Alimentarius poate accepta sau nu o procedurã legislativ-administrativã a acestui organism care vizeazã distribuirea de produse doar pe teritoriul propriu, produse care provin din productia nationalã sau din import. Acceptarea acestor norme se poate face fãrã rezerve sau cu derogãri specifice, dar dacã o tarã nu vrea sã le aplice este invitatã sã precizeze motivul refuzului. Sta­tele membre au si posibilitatea de a cere retragerea sau modificarea alinierii sale la una din normele Codex Alimentarius. Statele membre au posibilitatea de a se retrage sau de a schimba conditiile ali­nierii lor la una din normele Codex. LEGI NEÎNTELESE Profesorul Mencinicopschi spune cã discutiile care au apãrut în ultima vreme privind modificãrile pe care Codex Alimentarius urmeazã sã le facã la modul de comercializare a suplimentelor alimentare "decurg din neîntelegerea rolului acestui organism international, dar si din necunoasterea definirii lor în functie de clasa din care fac parte". Suplimentele alimentare, plantele medicinale conditionate sub formã de ceaiuri sau în compozitia suplimentelor alimentare conform Regulamentului 178/2002CE al Uniunii Europene sunt alimente, nu medicamente. Pe de altã parte, Regulamentul 1924/2006 al Uniunii Europene, care se referã la etichetarea cu mentiuni de sãnãtate si nutritionale pentru alimente, a sporit exigenta caracterizãrii produselor alimentare de tip supliment alimentar (nutritional), a ceaiurilor si a altor derivate din plante în ceea ce pri­veste concentratia unor componente active si pe cât posibil standardizarea acestora. Existã însã si o temere cã, o datã cu escaladarea chimizãrii plantelor medicinale, a altor compusi alimentari naturali, prin reglementãri administrative, sã "confiste" acest domeniu în favoarea industriei farmaceutice. Astfel, produse pânã mai ieri naturale mâine pot deveni medicamente, trage un semnal de alar­mã profesorul doctor Gh. Mencinicopschi. În realitate, se duce o luptã surdã, uneori cu accente acute, între produ­cã­torii de suplimente alimentare si producãtorii de medicamente de sintezã-semisintezã. Ambele categorii de remedii sunt însã necesare, mai ales astãzi, când perceptia stiintific-general acceptatã despre medicinã si sãnãtate a devenit ho­listicã, iar toate aspectele actului medical trebuie sã fie complementare, pentru be­neficiul sãnãtãtii individuale si publice. GHIDURI PENTRU SUPLIMENTE Profesorul dr farm. Ovidiu Bojor, membru al Academiei de Stiinte Medicale si presedinte al Patronatului Planta Roma­nica, detaliazã rolul pe care îl are Codexul în elaborarea normelor cu privire la suplimentele alimentare. În anul 1990, Comisia pentru Nutritie si Alimente de Consum Special al Codex Alimentarius (CCNFSDU) a început sã aducã în discutie regulile din industria suplimentelor alimentare. "Comisia si-a asumat respon­sabilitatea cu studierea problemelor legate de nutritie la care face referire Codex Alimentarius, redacteazã dispozitiile cu privire la aspectele nutritive ale tuturor alimentelor sau texte legate de alimentatia anumitor regimuri, care se confundã cu termenul de dietã". Acest ghid a fost adoptat în 2005 si se aplicã numai suplimentelor care contin vitamine si/sau minerale si sunt reglementate ca alimente. Tot acest ghid reglementeazã compozitia suplimentelor, inclusiv siguranta, puritatea si biodisponibilitatea surselor acestor vitamine si minerale. Ghidul specificã limitele superioare ale vitaminelor si mineralelor (fãrã a preciza dacã sunt naturale sau sintetice). În schimb, furnizeazã criteriile de stabilire a dozei maxime zilnice de vitamine si mi­nerale pe care le pot consuma oamenii. Criteriile specificã faptul cã dozele maxime ar trebui sã fie stabilite prin studii stiintifice si sã ia în considerare diferitele grade de sensibilitate la diferite grupuri de consumatori. Ghidul reglementeazã, de asemenea, ambalarea si etichetarea suplimentelor. OBIECTIVE Printre obiectivele Codexului se aflã protejarea sãnãtãtii consumatorului si asigurarea practicilor loiale în comertul cu produse alimentare, promovarea coordonãrii tuturor acti­vitãtilor din sfera elaborãrii normelor alimentare la nivel de organizatii guvernamentale internationale si neguverna­mentale, stabilirea unei ordini a prioritãtilor, pregãtirea proiectelor de norme prin organizatii competente si punerea în practicã a normelor elaborate, dupã acceptarea lor de guverne si publicarea într-un Codex Alimentarius. NOI PROBLEME Codex Alimentarius Commission (CAC), organismul cu putere de decizie în privinta Codexului, a adoptat recent cinci pro­bleme-cheie legate de industria suplimentelor alimentare: recomandãri privind fundamentarea stiintificã a efectelor pretinse cã ar avea loc asupra sãnãtãtii, sustinute de IADSA. Acest text ia în considerare datele stiintifice relevante avute la dispozitie si evaluarea dovezilor aduse în sprijinul efectelor pretinse cã ar avea loc asupra sãnãtãtii. De asemenea, se stabilesc principiile de analizã a riscului nutritional sustinute de IASDA. Acest text cuprinde aceleasi principii si recomandãri fãcute în anul 2006 de FAO/OMS în legãturã cu raportul de evaluare a riscului nutri­tional si utilizarea vitaminelor, mineralelor si a altor substante ce se gãsesc în suplimentele alimentare. Codexul cuprinde si prevederile referitoare la guma arabic, la nivelul propus de 10 mg/kg, sustinute de IADSA, norme privind utilizarea a opt colo­ranti în suplimentele alimentare, definirea fibrelor alimentare si lista de conditii pe care trebuie sã le îndeplineascã acestea.