Consilierul tau de SUCCES

How to Invest in Romania

Avocatul VERDE

TRUCURI pentru tine

Protejeaza-ti AVEREA!

Ce trebuie sa cuprinda un contract

Companii NEIMPOZABILE

Revista Avocatilor

INFIINTARI / modificari FIRME

Multzam fain de vizita!

Contractul de MUNCA

Infractiuni INFORMATICE

Sedinta de JUDECATA

Totul despre accidente RUTIERE

Cum poti sa te plingi Europei

Costi Neacsu

PRAVALIA juridica

Totul despre FONDURILE EUROPENE

blog

Campania NU otravirii fortate!

Clubul ATERIZARI FERICITE


INFRACTIUNI INFORMATICE

1. Datorita amplorii deosebite pe care a luat-o, criminalitatea informatica a intrat de mult timp in atentia publica, in special in tarile putemic dezvoltate, unde calculatorul a patruns in aproape toate domeniile de activitate. Astfel, inca din anul 1989, Consiliul Europei a adoptat o Rezolutie (nr. 9) in care se enumerau principalele conduite care reprezinta tipuri noi de delicte, generate chiar de specificul activitatii calculatoarelor, si care ar trebui sa faca obiectul unor incriminari distincte in legislatiile nationale. Lista minimala a acestora cuprinde fapte ca: frauda informatica, falsul in informatica, fapte care aduc perjudicii datelor sau programelor informatice, sabotajul informatic, accesul neautorizat, interceptarea neautorizata, reproducerea neautorizata de programe informatice protejate, reproducerea neautorizata a topografiilor circuitelor integrate, alterarea datelor sau programelor informatice, spionajul informatic, utilizarea neautorizata a unui calculator, utilizarea neautorizata a unui program informatic protejat.

In afara de aceste delicte, considerate ca nu au corespondent in legislatia noastra, mai pot fi comise prin intermediul calculatorului o multitudine de infractiuni "clasice", cum ar fi cele contra sigurantei statului (ex: tradare prin transmiterea de secrete, si divulgarea secretului de stat, neglijenta in pastrarea secretului de stat), contra persoanei (amenintarea, santajul, violarea secretului corespondentei, divulgarea secretului profesional, insulta, calomnia), contra proprietati (furt, abuz de incredere, gestiune frauduloasa, inselaciune, delapidare, distrugere), contra autoritati (ultraj, ofensa adusa autoritatii, ofens a adusa unor insemne), contra infaptuirii justitiei (denuntare calomnioasa, favorizarea infractorului, nerespectarea hotararilor judecatoresti), " infractiuni de fals (fals in declaratii, fals privind identitatea), infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice (divulgarea secretului economic, concurenta neloiala, cu privire la calitatea marfurilor s.a.)

2. In articolul de fata nu ne vom opri decat asupra delictelor din prima grupa si yom incerca sa analizam in ce masura ar putea fi ele incadrate la infractiunile existente in momentul de fata in legislatia noastra, sau s-ar impune noi incriminari. Consideram ca demersul nu este lipsit de finalitate, bazandu-ne in acest sens pe una din concluziile, dezbaterilor care au avut lor in cadrul sectiunii a II-a a celui de al XV-lea Congres al Asociatiei Intemationale de Drept Penal (tinut la Rio de Janeiro, in anul 1994), unde s-a discutat lema "Infractiuni savarsite prin computer, desprinzandu-se concluzia ca, numai in masura in care dreptul traditional este insuficient, devine necesara modificarea legilor existente sau crearea de noi categorii de infractiuni, daca alte masuri se dovedesc ineficiente (principiul subsidiaritatii represiunii penale).

Este de mentionat ca, din aceasta lista minimala de fapte ce pot constitui infractiuni, legiuitorul roman nu a incriminat pana acum decat reproducerea neautorizata de programe informatice protejate (prin Legea privind dreptul de autor si drepturile conexe fir. 8/1996) si reproducerea neautorizata a topografiilor circuitelor integrate (prin Legea fir. 16/1995 privind protecpa topografiilor circuitelor integrate). Prin incriminarea infractiunii de contrafacere (prevazuta si de Legea fir. 8/1996 si de Legea nr. 16/1995) este sanctionata numai reproducerea, reprezentarea, executarea sau difuzarea unui program de calculator sau topografie si de formarea sau modificarea acestora pentru a realiza unele derivate fara consimtamantul autorului, nu si simpla utilizare neautorizata a unui program informatic protejat, fapta care era prevazuta in lista ca delict distinct.

3. Desi prin delictele informatice pot fi lezate mai multe categorii de relatii sociale (cum ar fi, de exemplu, cele privind concurenta sau cele privind increderea publica acordata obiectiv anumitor entitati/lucruri sau cele privind libertatea persoanei), cel mai adesea prin aceste delicte sunt lezate relatiile sociale privind patrimoniul. Dupa cum se stie, categoria de infractiuni contra patrimoniului a lost tot timpul imbogatita, din antichitate si pana in prezent, cu noi delicte, pe masura ce societatea s-a dezvoltat si au aparut noi modalitati de a aduce atingere patrimoniului unei persoane.
Infractiunile contra patrimoniului au lost clasificate, tinand seama de specificul activitatii materiale, in trei categorii:

A Infractiuni contra patrimoniului bazate pe sustragere (furt, delapidare, deturnare etc.);

B. Infractiuni contra patrimoniului bazate pe frauda (inselaciune, abuz de
incredere);

C. Infractiuni contra patrimoniului bazate pe acte de samavolnicie (distrugerea, tulburarea de posesie).
Aceasta clasificare ramane valabila si in cazul in care atingerile aduse patrimoniului unei persoane se realizeaza cu ajutorul calculatorului.
Astfel, in categoria infractiunilor contra patrimoniului bazate pe sustragere se pot include fapte cum sunt:

a) utilizarea neautorizata a unui calculator apartinand unui alte persoane in alte scopuri decal cele pentru care a fost autorizata de catre persoana respectiva (numit furt de timp-calculator);7

b) sustragerea unor date, informatii din memoria unui calculator de catre o persoana care are acces la acest calculator sau de o persoana care a patruns fraudulos, neautorizat la aceste informatii, fie direct de la calculatorul unde se afla informatiile, fie de la distanta, cu ajutorul unui alt calculator, prin intermediul retelei publice de telecomunicatii;

c) copierea neautorizata a unui program protejat si utilizarea acestuia numai de catre cel care l-a "sustras" ("furtul" unui program). In cazul in care programul este reprodus, difuzat etc., am vazut ca se savarseste infractiunea de contrafacere prevazuta de legea privind dreptul de autor.
Furtul de timp-calculator este considerat a fi cel mai raspandit delict informatic. El consta in diferite forme de folosire ilicita, pentru un anumit limp, a calculatorului (de ex.programatorul unei unitati utilizeaza calculatorul acesteia pentru a-si testa un program propriu, pe care urmeaza sa-l valorifice apoi in interes personal sau calculatorul unei unitati este folosit de catre salariatul acesteia pentru tehnoredactarea unui text, in interes personal etc.).

S-au emis mai multe puncte de vedere in legatura cu structura juridica a acestei fapte.
-intr-o opinie s-a sustinut ca furtul de timp calculator poate fi considerat o sustragere frauduloasa de energie. S-a replicat ca delictul nu contine doar acest element si ca, pe de alta parte, consumul de energie poate fi nesemnificativ sub aspect economic;
-o alta teorie sustine ca fapta se incadreaza in infractiunea de gestiune frauduloasa. S-a replicat ca de cele mai multe ori faptuitorii nu sunt gestionari;
-intr-o alta opinie se considera ca ne gasim in prezenta unui delict sui-generis. Fara indoiala ca aceste fapte aduc prejudicii proprietarului calculatorului, unitatii respective, intrucat, pe langa consumul de energie si uzura calculatorului, utilizarea excesiva a acestuia poate ingreuna executarea programelor in curs si chiar poate duce la blocarea sa. De a.semenea, faptuitorii pot castiga sume de bani semnificative de pe urma acestor practici. Insa acestea nu sunt de ajuns pentru a se constitui un delict distinct de furlt de timp-calculator, daca tinem seama ca majoritatea faptelor de acest tip se comit de cafre salariati sau de catre persoane care au dreptul de a utiliza calculatorul respectiv, ipoteza in care fapta poate fi incadrata in infractiunea de abuz in serviciu (art. 246 sau art. 248 C.pen.), daca sunt intrunite si celelalte conditii (ca si in cazul utilizarii unui autovehicul in aIle scopuri decat cele legate de serviciu) . Daca nu sunt indeplinite conditiile acestei infractiuni, consideram ca o sanctiune nepenala (de ex. disciplinara) este suficienta, deoarece fapta nu prezinta un grad atilt de ridicat de periculozitate incat sa fie necesara o sanctiune penala.

In ce priveste "furtul" de informatii sau de date de pe un calculator, daca acesta este savarsit de catre cel caruia i-au fost incredintate, sau care a luat cunostinta de ele in virtutea profesiei sau functiei, si daca ulterior le divulga, fara drept, aducand astfel prejudicii unei persoane, putem spune ca fapta se incadreaza in infractiunea de divulgare a secretului profesional (art. 196 C. pen.). Insa in cazul in care "furtul" este savarsit de o persoana care nu are dreptul de a lua cunostinta de informatiile sau datele respective, sau chiar daca persoana care are acces la aceste date sau informatii nu le divulga, dar le "sustrage" si le utilizeaza in scopuri personale, fie-am putea pune intrebarea daca sunt aplicabile prevederile legale referitoare la infractiunile de furt sau delapidare. Pentru aceasta trebuie analizat, pe de o parte, daca aceste date sau informatii sunt "bunuri" in sensul articolelor ce reglementeaza infractiunile respective, iar pe de alta parte, daca activitatea de "copiere", de "sustragere" a acestor informatii reprezinta o activitate de "luare" sau "insusire" in sensul acelorasi articole.
-Prin "bun", in dreptul civil se intelege o valoare economica utila pentru satisfacerea unei nevoi materiale ori spirituale a omului si susceptibila de apropriere sub forma dreptului patrimonial . Se observa ca notiunile de "date" si ,informatii"indeplinesc toate aceste conditii, fiind deci "bunuri" in sensul legii civile. Insa in doctrina penala s-a aratat ca, desi de regula dreptul penal n-ar putea sa se abata de la dreptul civil in privinta semnificatiei conceptelor folosite, aceasta nu exclude posibilitatea unor derogari explicite, cand aceasta necesitate rezulta chiar din natura faptelor incriminate. Legea penala nu prevede in mod expres decat ca, in cazul infractiunii de furt, trebuie sa fie vorba de bunuri mobile, conditie care de asemenea este indeplinita si de notiunile de "date" sau "informatii". Mai ramane de vazut daca, prin natura faptelor incriminate, legea mai face vreo derogare (in afara de faptul ca bunul trebuie sa fie mobil) de la notiunea de "bun" din dreptul civil.

Din felul cum a fost interpretat in doctrina textul referitor la infractiunea de furt, reiese ca mai trebuie indeplinita si conditia ca bunul sa fie material. Intr-adevar, pornind de la textul 2 al art. 208 C. pen., care prevede ca "se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si inscrisurile", rezulta, per a contrario, ca toate celelalte bunuri nemateriale care nu au fost enumerate expres stint excluse. Deci, pentru a fi incluse in notiunea de "bun mobil" din dreptul penal si "datele" sau "informatiile", este necesara o dispozitie speciala, in legea penala, care sa asimileze "informatiile" si "datele" bunurilor mobile.

Acestea fiind stabilite, rezulta ca acest tip de delict (sustragerea datelor sau informatiilor dintr-un calculator) nu are obiect material.Daca insa este sustrasa informatia prin luarea sau insusirea suportului material pe care aceasta este stocata (de ex. discheta), atunci vor fi aplicabile prevederile legale referitoare la furt.

In al doilea rand, trebuie mentionat ca "sustragerea" datelor sau informatiilor dintr-un calculator, prin copiere sau pur si simplu prin memorarea lor, nu poate fi considerata o actiune de "luare" sau "insusire" in sensul reglementarilor penale referitoare la furt sau delapidare, deoarece aceste infractiuni au ca urmare imediata scoaterea bunului din stapanirea posesorului sau detentorului si punerea acestuia in imposibilitate de a mai dispune ori de a se folosi de bunul respectiv; or, "datele" sau "informatiile" sunt "sustrase", de regula, fara a fi scoase din stapanirea posesorului sau detinatorului.

Aceleasi observatii care s-au facut cu privire la sustragerea de "date" sau "informatii" dintr-un calculator stint valabile si in ceea ce priveste s,ustragerea unui program protejat (tot dintr-un calculator) si utilizarea sa neautorizata. In plus, in acest caz este vatamat in primul rand autorul programului protejat si apoi posesorul sau detinatorul situt.

Asadar, se impune o incriminare distincta a faptei de a "sustrage" date, informatii, programe etc. dintr-un calculator printr-un acres neautorizat, sau chiar de catre o persoana autorizata sa aiba acces la acestea, dar nu si sa le detina. Plecand de la ideea ca insusi accesul la aceste informatii duce la intrarea in posesia lui, chiar si fara a mai fi "copiate" pe un suport material, in legislatia franceza este sanctionat "oricine va accesa sau se va mentine, in mod fraudulos, intr-un sistem de tratare automata a datelor, in tot sau in parte" (art. 323-1 C. pen. francez). De asemenea aceasta reglementare include si fapta de spionaj informatic, insa nu se ponte include si "sustragerea" de informatii, date, programe de catre persoanele autorizate a avea acces intr-un astfel de sistem de tratare automata a datelor (in alte conditii decat cele de la infractiunea de divulgare a secretelor profesionale).

Din randul infractiunilor contra patrimoniului bazate pe frauda pot face parte fapte cum sunt:
-modificarea datelor informatice care reprezinta sumele de bani din contul faptuitorului, in sensul majorarii acestora, sau transferarea de sume din alte conturi, facute direct de la tastatura sau prin introducerea unor programe care executa automat aceste operapuni (de exemplu, modificarea programului care calculeaza dobanzile, obtinandu-se prin aceasta "rotunjirea in jos" a sumelor datorate de catre banca clientilor si transferarea sumelor astfel obtinute in contul faptuitorului; sau, in sistemele computerizate de control a inventarelor, modificarea codurilor bunurilor sau a codurilor ce reprezinta destinatiile lor face ca anumite bunuri sa dobandeasca destinatii necunoscute, de unde dispar apoi.
-folosirea frauduloasa a numerelor de carti de credit la cumpararea de bunuri prin Internet; fie pentru a stinge debite vechi, fie pentru a crea conturi noi; sau introducerea de date false intr-un distribuitor automat obtinand in acest fel castiguri ilicite s.a.

Asa cum se observa, in prima grupa au lost incluse acele delicte prin care se modifica in mod direct datele care reprezinta bani sau bunuri, in sensul ca prin modificarea cifrelor, fara utilizarea altor mijloace frauduloase, faptuitorul isi creeaza o situatie nereala favorabila (la nivelul datelor electronice) pe baza careia obtine apoi un folos material injust;

In a doua grupa au lost incluse acele delicte prin care faptuitorul, folosindu-se in mod fraudulos de alte date sau mijloace frauduloase (tot electronice), in mod indirect modifica datele care reprezinta bani sau bunuri, creandu-si o situatie favorabila (de ex., folosindu-se introducerea unei facturi fictive creeaza un credit fictiv sau folosindu-se de o carte de credit in mod fraudulos obtine sume de bani etc.).

In cadrul delictelor din prima categorie faptuitorul practic "fura" bani sau alte bunuri (dar numai la nivel electronic), s-ar putea pune problema includerii acestor infractiuni in categoria infractiunilor contra patrimoniului bazate pe sustragere (ex. furt. delapidare) si nu a celor bazate pe frauda.

Rationamentul care a stat la baza includerii acestor delicte in randul celor din urma a lost urmatorul: prin modificarea cifrelor reprezentand sume de bani sau bunuri, faptuitorul. desi si-a "marit" aceste sume de bani sau ,,si-a transferat" bunurile la nivel electronic, nu a intrat totusi in posesia acestor sume de bani sau bunuri, ci pentru acest lucru mai este necesar ca, pe baza datelor electronice nereale, institutia bancara sau orice alta institutie sa-i remita. efectiv, sumele de bani sau bunurile respective. Deci, modificarea acestor cifre reprezentand sume de bani sau bunuri nu reprezinta infractiunea de furt consumat (sau delapidare consumata), ci o tentativa la infractiunea de inselaciune (daca fapta este descoperita inainte de predarea efectiva a banilor sau bunurilor). Consideram ca solutia este aceeasi si in cazul in care, ulterior modificarii, au lor unul sau mai multe transferuri electronice de fonduri (fara a fi remise in mod concret sumele), schimbandu-se in acest caz doar subiectul pasiv al infractiunii.

In ce priveste delictele din cea de-a doua categorie, in cazul in care inducerea in eroare este savarsita cu prilejul incheierii sau executarii unui contract (ex: cumparare de bunuri prin INTERNET), fapta va constitui infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 al 3 raportat la art. 215 al 2 C. pen.21, utilizarea datelor electronice falsificate fiind considerata a fi un mijloc fraudolos in sensul art. 215 al. 2 C. pen.

In legatura cu distribuitorul automat de bancnote (sau orice aparat automat) s-a spus ca nu poate fi retinuta infractiunea de inselaciune, pentru ca nu exista manopere inselatoare asupra unei persoane. S-a replicat ca, in acest caz, calculatorul care a fost "inselat" nu este decat un instrument utilizat in defavoarea proprietarului sau (sau a altei persoane) si pentru a-i produce acestuia un prejudiciu.
Se observa, deci, ca nu exista dificultati de incadrare a infractiunilor contra patrimoniului savarsite prin frauda, cu ajutorul calculatorului, infractiunea de inselaciune acoperind, in opinia noastra, toate aceste delicte care presupun modificarea datelor dintr-un calculator in vederea obpnerii unui folos material injust, creand prin aceasta o paguba. In acest sens, luand ca model si Codul penal francez, consideram ca nu se impune incriminarea ca infractiune distincta a fraudei informatice.

Intrucat savarsirea acestor delicte presupune o "falsificare" a datelor sau o folosire a acestor date "falsificate", este necesara si o analiza a acestora din punctul de vedere al incadrarii juridice. Desi este posibila comiterea faptei de alterare a datelor dintr-un calculator si in aIte scopuri decat pentru obtinerea unui folos material injust (ex. modificarea calificativelor scolare de caire un student),
Deoarece, asa cum s-a spus in literatura juridica, "la grupul special al infractiunilor de fals alterarea adevarului se face asupra unor entitati (lucruri) carora li se atribuie juridic insusirea si deci functiunea de a servi drept proba a adevarului pe care il exprima sau il atesta cu prilejul diverselor relatii sociale" inseamna ca acesta este capitolul unde trebuie cautata infractiunea care sa sanctioneze fapta de modificare a datelor dintr-un calculator, in vederea producerii unor consecinte juridice.

Doctrina clasica s-a exprimat in sensul ca legea penala atribuie termenului "inscris" semnificatia de "act alcatuit in forma scrisa". Se considera ca "este insa absolut necesar ca inscrisul sa fie semnat, deoarece un act privat nesemnat, deci incert in ceea ce priveste identitatea autorului si conformitatea continutului sau cu vointa acestuia, nu are putere probatorie si nu poate produce consecinte juridice."
Desi se refera la inscrisurile sub semnatura privata, afirmatia este valabila si pentru inscrisurile oficiale. De asemenea, intrucat semnatura, in sensu! inscrisurilor sub semnatura privata (dar si al inscrisurilor oficiale) "este numai rea executata de mana autoului inscrisului", nu se poate considera ca, in cazul datelor electronice, semnatura ar fi reprezentata de codul personal de identificare (PIN), pentru a se asimila astfel aceste date inscrisurilor. Intre acestea exista deosebiri esentiale (de ex. inscrisurile sunt materiale, datele electronice sunt nemateriale) si, asa cum s-a subliniat in literatura de specialitate, falsificarea informatica nu poate fi echivalenta, fara o dispozitie explicita, cu falsificarea unui inscris'.Pe de alta parte, in felul acesta s-ar evita si interpretarea larga a textului penal referitor la inscrisuri (de ex., in jurisprudenta franceza anterioara modificarii Codului penal, se retinea falsul in inscrisuri si in cazul in care era vorba de viramente electro nice desi, asa cum s-a observat, viramentul este un negotium.

Asadar, se impune si in acest domeniu o incriminare explicita a faptei de a modifica datele electronice in vederea producerii unei consecinte juridice, ceea ce s-ar putea rezolva fie printr-un text de lege separat, fie prin extinderea falsului in inscrisuri si asupra datelor electronice.

In categoria infractiunilor contra patrimoniului bazate pe acte de samavolnicie, se pot include fapte ca:
-distrugerea sau alterarea datelor electronice prin stergerea, modificarea acestora, fie in mod direct de la tastatura (fara a se urmari insa producerea anumitor consecin1e juridice, caci in acest caz s-ar include in categoria infractiunilor de fals), fie prin plantarea deliberata intr-un sistem de calcul a "bombelor logice" (programe care detoneaza la un moment dat specificat, avand ca efect distrugerea datelor, blocarea sistemului etc.) sau a "viermilor informatici" (programe distructive care pot "scormoni" prin retele de calculatoare pentru a se instala pe acele calculatoare) sau a "virusilor informatici" (programe distructive care, spre deosebire de viermii informatici, nu pot rula independent, ci sunt plantate intr-un program gazda, iar in momentul in care acesta este activat, virusul intra in memoria calculatorului, apoi ataseaza copii ale sale pe alte programe)
-impiedicarea sau denaturarea functionarii unui sistem de calcul, in mod deliberat, prin diferite metode (ex. provocarea de daune materiale, intreruperea curentului electric care alimenteaza sistemul etc.).

In prima grupa sunt curpinse fapte prin care se aduce atingere datelor sau programelor informatice, ca obiect distinct de computerul luat in ansamblu. Principala problema care se pune in legatura cu aceasta categorie de delicte este daca datele electronice sau programele pot constitui obiect material al infractiunii de distrugere. Asa cum am vazut, datele electronice si programele nu se includ in notiunea de "bun mobil", ca obiect material al infractiunii de furt, intrucat aceasta are in vedere numai bunurile materiale. Deoarece in dispozipa privitoare la infractiunea de distrugere nu se face o precizare similara celei de la art. 208 al. 2 C. pen., care asimileaza in mod expres inscrisurile si orice energie cu bunurile mobile ca obiect material al furtului, s-ar putea spune ca in cazul infractiunii de distrugere nu se distinge intre bunuri materiale si bunuri nemateriale, si deci ambele categorii de bunuri pot face obiectul infractiunii de distrugere. De altfel, in practica judiciara s-a considerat ca distrugerea poate avea ca obiect material si un inscris, cu toate ca nu exista un text special, ca in cazul infractiunilor de furt, care sa asimileze inscrisurile bunurilor mobile. Chiar daca pare paradoxal ca infractiunea de distrugere sa nu aiba un obiect material, consideram ca, in acest fel, datele, informatiile, programele reprezinta valori care nu pot fi distruse, fara ca acest lucru sa fie vizibil cu ochiul liber.

Pentru aceste motive, desi nu se opune nimic ca o fapta de degradare sau alterare a datelor electronice sau programelor sa fie incadrata in infractiunea de distrugere, consider ca se impune o incriminare distincta a acestor fapte, dat fiind modul deosebit de actiune in cazul acestora (nu este o distrugere fizica), precum si caracterul nematerial al datelor sau programelor.

In a doua grupa sunt cuprinse faptele de impiedicare sau denaturare a functionarii unui sistem de calcul: spre deosebire de infractiunile de mai sus, acestea vizeaza in principal datele si programele continute intr-un calculator, sistemul de calcul in intregime. Desi distrugerea datelor, programelor are ca efect si aducerea in stare de neintrebuintare a unui sistem de calcul, aceasta distinctie este necesara, deoarece prin distrugerea unui calculator se poate impiedica functionarea unei institutii, intreprinderi etc., se pot crea pagube mult mai mari decat valoarea calculatorului, ceea ce face necesara o incriminare distincta a acestor fapte.

Distinctia intre cele doua categorii poate fi facuta luandu-se in considerare intentia faptuitorului, modul de actiune etc. De asemenea, ele au obiecte juridice diferite. Aceste infractiuni pot fi comise nu numai cu intentie, ci si din culpa.
Desigur, problemele pe care le ridica infractiunile informatice sunt mult mai numeroase, cum ar fi cele legate de descoperirea faptuitorilor si probare a faptelor, mobilitatea datelor informatice in sistemele de telecomunicatie internationala, slaba protectie a sistemelor informatice, aplicarea legii penale in spatiu necesitatea armonizarii legislatiilor nationale etc.
Toate acestea constituie argumente in favoarea ideii ca infractiunile informatice sa isi gaseasca o reglementare corespunzatoare si in legislatia noastra penala si procesiune penala.

 Solicita pe mail RAPORTUL "Cum te poti apara juridic in actiunea GRAMOFONUL", care cuprinde toate mijloacele de aparare in fata organelor de politie in cazul in care ai fost prins descarcand fisiere ilegale. Costul acestui raport este de 88 USD.