Cele 3 metode folosite pentru ascunderea averilor in Romania: companii offshore, simulatia prin interpunere de persoane si societati cu actiuni la purtator.

Strada Themistocle Dervis din centrul capitalei Ciprului nu iese cu absolut nimic in evidenta fata de altele. Daca cineva si-ar propune sa o descrie in cateva cuvinte ar putea vorbi despre cele cateva sedii de birouri sau poate despre cladirea Medcon Tower.

Aici isi au insa sediul poate unele dintre cele mai importante companii din lume. Toate sunt firme offshore, atrase de sistemul „prietenos” de impozite si taxe practicat in capitala Ciprului.


In paradisurile fiscale sunt inregistrate nu numai companii comerciale obisnuite sau holdinguri, dar si banci, societati de asigurare sau fonduri de investitii care controleaza jumatate din lichiditatile de pe piata mondiala.

Unele dintre firmele inregistrate pe strada Themistocle Dervis din Nicosia activeaza si in Romania unde sunt actionare la companii detinute de Ion tiriac. Societati din alte paradisuri fiscale din lume se regasesc si in actionariatul unor firme mari din Romania controlate de oameni de afaceri importanti precum Dinu Patriciu, fratii Paunescu sau Ioan Niculae.


Exista numeroase jurisdictii offshore, unele mai cunoscute, precum Gibraltar, Liechtenstein, Luxemburg, Irlanda, Madeira, Jersey, Antilele Oladeze, Mauritius, Singapore, Insulele Cayman, Insulele Cook, Antigua, Aruba, Delaware, Wyoming ori Nevada, altele mai putin cunoscute, ca Nauru, Niue, Samoa sau Vanuatu.

Desi toate ofera anumite avantaje, acestea pot fi foarte diferite sau pot fi garantate ori protejate in mod diferit, ceea ce face esentiala cunoasterea precisa a legislatiei unui paradis fiscal, a intereselor locale si a tratatelor de evitare a dublei impuneri incheiate, in functie de care, in deplina cunostinta de cauza, se poate opta pentru o anumita jurisdictie, potrivit interesului particular urmarit.

De exemplu, poate fi relevant daca jurisdictia aleasa are reputatia unui centru financiar serios (cum sunt adesea apreciate Insulele Cayman sau Insula Man) sau, dimpotriva, este considerata un paradis al afacerilor indoielnice (stigmat pe care il poata, de exemplu, Nauru).
Constituirea de societati comerciale localizate intr-un paradis fiscal reprezinta o solutie la care se recurge destul de des, in ciuda reputatiei controversate a acestui tip de companii. In timp au fost multe scandaluri internationale care au relevat fraude fiscale favorizate de implicarea unor companii offshore.

Este vorba de celebrele cazuri Parmalat, Enron sau Global Crossing. Scandalurile din Romania care au avut in centru afaceri derulate prin companii inregistrate in paradisuri fiscale au fost legate de companii precum Crescent sau Columna Bank. Insa toate acestea nu au scazut cu nimic interesul oamenilor de afaceri romani fata de inregistrarea de firme in tari care ofera un regim mai bun de impozitare.

Atunci cand companii serioase, avand un nume cu greutate in lumea afacerilor mondiale, precum Conoco, J.P. Morgan, Merrill Lynch, Hoffman-La Roche, Du Pont sau Swiss Bank Corporation, nu dau semne ca ar fi deranjate de aceasta reputatie si ca ar intentiona sa-si desfiinteze sucursalele in diverse paradisuri fiscale, e de asteptat ca un om de afaceri din Romania sa nu renunte la infiintarea unui offshore in fata unui argument de tipul publicitatii negative.

Poate fi, de asemenea, inteles apetitul pentru infiintarea unor companii intr-o tara in care nu este necesara depunerea bilantului contabil anual sau a altor declaratii contabile, unde nu exista restrictii sau supravegheri valutare, iar formalitatile de constituire pot dura o singura zi si implica plata unor sume mici.

De exemplu, se pot infiinta banci cu un capital social de aproximativ 10.000 USD, ori se ofera posibilitatea cumpararii in mod oficial a unor companii deja infiintate, fara sa fie necesara prezenta adevaratului cumparator. Accesul la produse derivate ceva mai sofisticate precum trusturile, asigurarile captive, preturile de transfer, ori posibilitatea protejarii legale a averilor in fata diversilor creditori, se pot alatura anonimatului si facilitatilor fiscale ca argumente suplimentare si foarte solide pentru oamenii de afaceri din toata lumea.

Desi legislatia paradiselor fiscale garanteaza discretia asupra informatiilor despre proprietarii companiei, nu acesta este scopul principal urmarit de oamenii de afaceri care isi infiinteaza firme offshore.

Un paradis fiscal atrage, in primul rand, prin regimul fiscal aplicat societatilor inregistrate. Cine doreste ascunderea actionariatului are alte metode mult mai eficiente decat infiintarea de companii offshore.

Simulatia prin interpunerea de persoane este una dintre cele mai folosite metode pentru disimularea adevaratilor proprietari ai unei companii. Este vorba de un contract secret incheiat intre persoana care este trecuta in actionariatul unei companii si proprietarul real al actiunilor. De multe ori nu este vorba decat de un acord verbal, mai ales in cazul unor legaturi de rudenie intre aceste persoane.

Cine apeleaza la interpunerea de persoane si vrea sa fie asigurat din punct de vedere juridic trebuie sa incheie un contract de simulatie. In cazul societatilor comerciale este vorba de un act de cesiune a actiunilor care nu este facut public decat in situatii extreme. Avantajul este ca actul de cesiune este valabil fara a trebui sa fie autentificat la notariat. Actul de cesiune poate fi dublat de o hotarare a Adunarii Generale a Actionarilor care sa ia act de cesiunea respectiva. Aceste acte sunt tinute la sertar si se poate face uz de ele in orice moment.

In cazul simulatiei pentru mascarea adevaratului proprietar al unui imobil lucrurile sunt insa ceva mai complicate. Daca pentru actiunile unei societatilor comerciale trebuie incheiat un simplu contract de cesiune care trebuie autentificat la notariat, in cazul terenurilor sau imobilelor este nevoie de un contract de vanzare-cumparare. Acesta trebuie insa autentificat la un notar, insa actul nu este inregistrat in cartea funciara.

Daca eu cumpar un teren pe numele unei alte persoane pot incheia imediat dupa aceea un alt contract de vanzare cumparare, il autentific, insa nu merg cu el la cartea funciara. Exista un risc: cel care este proprietar in acte publice poate vinde la randul sau. In cazul unui litigiu, actul neinregistrat este legal.


A treia metoda de ascundere a adevaratilor actionari ai unei companii este infiintarea unei societati comerciale cu actiuni la purtator. Pentru aceasta este nevoie de cinci membrii fondatori care ulterior pot instraina actiunile. Este considerat proprietar cel care detine fizic actiuni ale companiei.

Practic, proprietarul este cunoscut in momentul convocarii Adunarii Generale a Actionarilor, atunci cand fiecare este obligat sa depuna actiunile pentru a face dovada proprietatii lor. Si in acest caz exista posibilitatea pastrarii anonimatului prin simpla participare a unei alte persoane la sedinta Adunarii Generale a Actionarilor.


AVANTAJE SI DEZAVANTAJE


Companii offshore

+Legislatia paradisurilor fiscale asigura discretia asupra structurii actionariatului unei companii.

+Companiile inregistrate in paradisuri fiscale beneficiaza de un sistem fiscal foarte avantajos.

-Sunt tot mai putine paradise fiscale. Tot mai multe state si organisme internationale incearca desfiintarea lor, un exemplu fiind cel al Uniunii Europeana a impus noilor membrii sa renunte la aceste zone cu taxe scazute.

-Au aparut si modalitati legale interne pentru optimizarea fiscalitatii cum ar fi infiintarea de microintreprinderi.

Simulatia prin interpunere de persoane

+Ascunde printr-un simplu act care nu trebuie autentificat la notar adevaratul posesor al actiunilor unei companii.

+Spre deosebire de societatile offshore in cazul contractelor de simulatie nu este necesara iesirea din tara a banilor.

-In cazul unei simulatii prin interpunere daca persoana trecuta in acte vinde actiunile fara ca adevaratul proprietar sa stie urmeaza un proces care poate fi de lunga durata.

-In cazul contractelor de simulatie aplicate bunurilor imobiliare se face un act de vanzare-cumparare care se autentifica la notariat si care nu este inscris la cartea funciara. Apar probleme in momentul in care persoana care apare in acte vinde terenul respectiv fara a-l anunta pe adevaratul proprietar. Poate urma un proces de lunga durata.

Societati cu actiuni la purtator

+Structura actionariatului unei companii este foarte greu de aflat deoarece proprietar al actiunilor este persoana care detine fizic titlurile societatii.

-In momentul convocarii Adunarilor Generale a Actionarilor adevaratul proprietar iese la iveala deoarece trebuie sa faca dovada proprietatii si sa depuna actiunile pe care le detine.